thumbnail_487456971_1215253483303095_3408789190462692487_n.jpg

487456971_1215253483303095_3408789190462692487_n.jpg

”A fost odată, când a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti. Noi nu suntem de pe când poveștile, ci suntem mai dincoace cu vro două-trei zile, de pe când se potcovea purecele cu nouăzeci de ocă de fer la un picior și tot i se părea că-i ușor...” Așa începe, ca toate poveștile, și povestea drobului de sare a lui Creangă, de limba și înțelepciunea căruia bădia Mihai Eminescu însuși s-a mirat foarte.

”Aulio! copilașul meu, copilașul meu!” începu a boci femeia. ”Ce ai, draga mamei, ce=ți este?!”, o întrebă soacra. ”Mamă, mamă! Copilul meu are să moară” - ”Când și cum?” - ”Iată cum. Vezi drobul cel de sare de pe horn?” - ”Îl văd. Și?” - ”De s-a sui mâța, are să-l trântească drept în capul copilului și să mi-l omoare” - ”Vai de mine și de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârșit mititelului zilele!” / Și, cu ochii pironiți în drobul de sare de pe horn și cu mânile încleștate, de parcă le legase cineva, începură a-l boci amândouă, ca niște smintite, de clocotea casa. (Vâzînd asta, bărbatul ”oftă din greu, ieși din casă, fără să-și ieie ziua bună, și plecă supărat și amărât ca vai de om”...)

Așa și cu doctorul Constantinescu despre Simion. Dacă se întâmplă ceva și ne-o muri copilașul (adică crezul suveranist)? Atunci să-i lăsăm pe globaliști la putere, Bolojan, Ciolacu, Crin, Predoiu, Nicușor și Lasconi, Ponta și Boc, care se înghesuie pe turnantă. Și să bocim, cu ochii la drobul de sare și la copilaș, până o muri mâța.

DR RĂZVAN CONSTANTINESCU, GEORGE SIMION ȘI ION CREANGĂ (POVESTEA DROBULUI DE SARE)